joi, 30 septembrie 2010

Intalnire cu Spiritele Naturii ( 1 ) - Fiintele Pamantului

"Era odata un copil mic fara ca pe acesta sa il intereseze problemele vietii ci era foarte atras de Natura ca si cum Natura l-ar chema si l-ar ruga sa ia un loc langa ea si sa vorbeasca impreuna. Intr-o zi, copilasul se duce cu familia la munte (sau podis ce o fi acolo) si este placut surprins de comorile pe care Natura le ascunde dar in acelasi timp ofera si cheia pentru a accesa comoara. O portita mica si stramta. Copilul se duce cu tatal sau sa se plimbe precum haiducii printre munti simtindu-se excelent in cadrul Naturii. Deodata tatal ii povesteste copilului despre anumite fiinte magice care traiesc in zona respectiva. Copilul foarte entuziasmat de cele spuse il roaga pe tatal sau sa ii arate locul. Impreuna se duc la locul respectiv si copilul este foarte uimit de ceea ce vede si precum i-a spus tatal sau, observa ca este adevarat ceea ce i-a spus tatal, fara ca tatal sa prea creada o iota din ceea ce i-a spus. Copilul este in culmea extazului deoarece este pentru prima oara. Copilul fiind mai sugubat de felul sau vrea sa vada daca ceea ce a spus tatal in poveste este adevarat. Isi ia batul si loveste tare in Pamant de trei ori asteptand un semn inapoi. Tatal vorbea crezand ca, copilul este bolnav la cap, dar, copilul ii spune sa faca liniste. Peste cateva secunde de la atentionare Pamantul de sub picioare incepe se tremure ca la cutremur si sa se auda o voce ciudata. Tatal se sperie si il intreba pe copil :

- Tu ai facut zgomotul acesta ? Nu te poti abtine ?
- Ei flori ! .Zgomotul asta nu l-am facut eu, dar tu ai dat din picioare ?
- Nu, pai atunci cine ?
Liniste totala se lasa pe fetele celor doi uitandu-se speriati si uimiti in acelasi timp unul la celalalt in timp ce noaptea venea cu pasi repezi si Soarele se imbarca pentru calatoria de noapte.
- Hai sa plecam repede spune Tatal ! Si fug amandoi mancand Pamantul pana acasa, tatal mai speriat decat copilul, evident copilul razand in hohote si in lacrimi pentru ca pentru el era ceva...obisnuit parca si unic. O experienta care a simtit-o copilul pentru prima oara. Se duc acasa, se culca, iar a doua zi pleaca inapoi spre oras.

Copilul ramane mereu cu gandul la ceea ce se intampla si este foarte fericit si dupa experienta. Fiind foarte incantat, incearca sa afle raspunsuri, si acesta cauta. Afla informatii despre ceea ce s-a intamplat si ramane uimit. Atunci incearca sa contacteze fiintele minunate si nu reuseste. Se culca intr-o noapte cu gandul la ceea ce se intampla si se trezeste cu un vis in care primeste raspuns la intrebarile pe care si le-a pus. Inca odata ramane uimit si asa se creeaza o legatura foarte profunda intre copil si fiintele minunate.

Copilul descopera ca prin intermediul viselor poti comunica cu astfel de fiinte de basm. O noua descoperire apare in viata lui si el este fascinat. Observa ca ii place ceea ce i se intampla si incearca tot mai mult sa patrunda in esenta lucrurilor pe care el nu le intelegea pentru ca era copil. Nu gandea ci doar vroia sa simta. Dupa foarte mult timp observa ca ceea ce face nu este bine pentru fiintele magice. Intr-o zi face cea mai mare descoperire in legatura cu astfel de fiinte si aceea fiind ca nu poate insista foarte mult in legatura cu acest lucru deoarece si fiintele au si ele treaba, mananca, se joaca, muncesc, dorm si fac treburi precum oamenii. Bine, nu chiar asa, dar copilul intelege dupa foarte mult timp. Alt lucru pe care copilul il intelege este ca nu poti sa tii un lucru numai pentru tine si ca acel lucru trebuie sa fie liber. De ce sa fie liber ? Sa fie liber pentru ca asta este esenta acelui lucru si ca acel lucru in libertate este fericit. Atunci isi da seama ca sacrificiul suprem al iubirii este acela de a lasa o fiinta sa fie libera pentru fericirea sa. Adica daca iubeste ceva sau pe cineva trebuie sa il iubesti fiind liber, pentru fericirea acelui lucru, deoarece acel lucru este fericit in libertate fara ca cineva sa ii pateze/distruga esenta.

Copilul a crescut mare, dar tot copil este si pentru ca tot copil este, acele fiinte inca mai sunt in sufletul lui si copilul le mai face o vizita din cand in cand pentru a plange si a fi fericit pentur ca el iubeste acele fiinte deoarece acelea sunt fericite in libertate."

www.paranormal.ro

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu