Era noapte. Copilul statea acuma in fata calculatorului si se gandea. Chiar daca nu se pricepe la asta prea bine, el se gandea. Se pregateste de culcare iar dimineata se trezeste cu un vis ciudat. Le-a visat pe Albele Doamne cum stateau deasupra lui si radeau. Erau fericite si pline de extaz. Ai putea spune ca erau precum copiii. Radeau si se uitau, acesta a fost visul. Pentru ele poate era ceva obisnuit sa rada si sa fie fericite. Dar pentru copil era ceva peste puterile sale de intelegere sau de simt. Le-a visat pe Albele Doamne cand el era intre patru pereti. Asta il durea pe el cel mai tare. De ce nu putea sa fie printre ele, sa rada cu ele si sa fie fericit, impreuna cu ele. Isi dorea foarte mult sa le aibe langa el. Dar de ce sa le vrea langa el cand acestea parca erau in el ? Sta toata ziua cu gandul la ce i s-a intamplat, era prea fericit. Era un vis de al lui. Aproape ca trece ziua si el statea printre norii de praf si fum dandu-i speranta, bucurie si voiosie visul pe care l-a avut noaptea. Primeste un telefon si cu acela o invitatie :- Ce faci ?
- Bine, acasa. Tu ce faci ?
- Uite bine, noi plecam la tara. Auzi, nu vrei sa vii cu noi ?
Cateva momente rapitoare. Orgasmul spiritual a fost atins de catre copil si nu putea raspunde. Trec cateva secunde si acesta raspunde.
- Normal ca da, cand ?
- Acum
Copilul era prea fericit, i se indeplinise visul. Pleca la tara ! Isi face bagajul intr-o graba, evident uitandu-si ca de obicei si periuta de dinti. Era prea fericit ca sa mai se uite la micile detalii. Ajunge la tara si sta. Nu face nimic altceva. El le simte foarte aproape de ele, chiar daca ele nu erau "fizic" langa el. Se uita in zare uimit de ceea ce vede si spune :
- Va multumesc ! Va multumesc pentru tot ce faceti ! Datorita voua Natura canta si danseaza pentru ca voi o faceti sa fie fericita ! O sa fiti rasplatite pentru tot ceea ce faceti ! Sa fiti binecuvantate ! Se lasa liniste. Dar nu orice fel de liniste, ceva misca in zare. Natura misca, se misca si nu statea locului. Facea mereu cate ceva. Niciodata nu se oprea, lucra incontinuu, fara pauza. Dar era ajutata de ceva, de cineva. Pentru copil conta acest lucru. Natura nu era singura si cu toate ca facea treaba mereu, era foarte fericita, pentru ca o facea pentru noi, Viermii Pamantului. Si pentru ajutorul pe care il primea Natura, copilul atingea extazul. Era foarte fericit ca exista cineva care ii da Naturii o mana de ajutor.
Acum este noapte, copilul este in curte. Era invaluit de extaz si traia clipa. Nu il interesa de nimic. Doar el invaluit de micile explozii ale extazului care nu ii dadeau pace. Stia ca cineva se gandea la el si ca simtea un fel de dragoste materna dar din partea a mai multor femei. Era o dragoste combinata cu devotament...Se simtea ca si cum ar fi un pui invaluit de aripile clostii atunci cand Vanturelul taie cerul deasupra lor. Era ceva ce poate a simtit pentru prima oara. Stia ca are sa fie protejat mereu de catre Albele Doamne dar nu intelegea de ce. El traia clipa.
A doua zi pleaca la scaldat. Cu toate ca este inspaimantat de ce vede in jur si ca il bufneste plansul din cauza atrocitatilor pe care oamenii le faceau Naturii, acesta inca avea speranta impreuna cu alte fiinte ca Totul v-a fi bine la un moment dat si ca bijuteria de Natura nu se v-a pierde niciodata. Simtea asa o speranta in aceste fiinte cum nu a mai simtit niciunde in alta parte. Inainte sa intre in Apa, le intreaba daca se poate acest lucru :
- Imi este permis... ?
Nu a primit raspuns, ci doar o chemare launtrica care l-a facut sa nu se gandeasca in alta parte si sa se duce direct spre rau. Intra in rau, si nu stia ce sa creada. Ele erau demult acolo il asteptau. Sta copilul in apa si cand iese le multumeste si pentru cadoul pe care i l-au facut copilului dar si pentru faptul ca ele munceau. Munceau si nu stateau. Se intoarce acasa si se intreaba in sinea lui :
- Dar de ce lumea este asa de rea si ele sunt asa de bune ? De ce lumea le critica si le acuza spunand ca aduc dezastre si isi bat joc de oameni ? Copilul isi raspunde la intrebari si spunandu-si ca lumea se inseala :
- Ele nu sunt rele, sunt bune. Dar cine isi bate joc de munca lor asiduua si de casa lor o poate pati. De ce ?
- Pentru ca este casa lor si munca lor, mi se pare normal si corect sa se intample asta. Lumea nu stie ce se poate intampla ? Lumea nu stie sa se poarte ? Macar sa nu isi complice viata. De ce in saptamanile speciale de Vara lumea se ineaca ?
- Daca ei distrug munca lor si isi bat joc, auzind si stiind vorbele alor batrani ? Si-o fac cu mana lor.
Copilul stia ca Albele Doamne nu sunt rele si ca tot ce fac ele este de a munci si a proteja. Cine nu s-ar infuria daca ai sta o zi intreaga sa muncesti si sa vina cineva si sa iti distruga munca ? Asta este natura lor, trebuie sa le acceptam pentru ceea ce sunt ele. De ce sa nu le iubesc asa cum sunt ele ? Asta este menirea lor. Asta este esenta lor. Copilul isi da seama ca nu are de ce sa se teama pe viitor de catre Albele Doamne si stie ca inainte lumea le respecta si le onora. Stia ca biserica a aruncat marul discordiei si ca prezentul a fost schimbat in acest lucru, dar stia ca in sufletul lui acest lucru se poate intoarce intr-o buna zi. O zi in care lumea v-a aprecia ceea ce are si nu v-a da vine pe nimeni din cauza propriilor sale greseli. Stia ca v-a veni o zi cand dracul nu v-a fi asa de negru precum pare.
www.paranormal.ro
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu