Intalnire Spiritele Naturii (4) - Fecioarele Soarelui

" Inca o experienta de neuitat a copilului atunci cand a plecat alaturi de familia sa la cetatea dacica Sarmisegetusa. Era minunat pentru copil acel loc, special si plin de mister. Vroia sa afle misterul sa il patrunda si sa fie si el invaluit de acest fenomen minunat. Era in noaptea de Sanziene, Dragaica o numea el cu mare voiosie si mandrie. De ce aceste sentimente pentru sufletul copilului ? Nici el nu stie. Pur si simplu era cuprins de aceste sentimente. Inainte de ritualurile pe care le savarsea cu familia si cu alte persoane interesate in domeniul paranormalului si a spiritualitatii acesta facea pregatirile pentru a pleca in miez de noapte pentru a ajunge la ruinele cetatii atunci cand Portile Cerului se deschid. El le simte pe Doamnele Soarelui dinainte de a pleca spre locul destinat ritualului de Dragaica si acesta ramane uimit pentru ca nu stia ce simte. Credea ca se insala in privinta acestui lucru, dar se complica degeaba, deoarece acesta le simtea deasupra lui pe tot timpul calatoriei spre micul "templu al Naturii". Erau multe Doamne, care mai de care mai frumoase si mai radiante precum Soarele; ele radiau precum astrul. Aveau parul lung si ondulat iar culoarea acestuia era de un auriu sau culoarea spicului de grau toropit de caldura razelor solare. Erau tinere si gingase, si sprintene precum fecioarele. Erau pline de energie, energie parca pastrata pentru aceste zile si nopti magice atunci cand Lumina ajungea la apogeu si toata Natura era invaluita de energia acesteia.

Natura insusi celebra aceste nopti magice si totul era minunat. Nu ai putea spune ca ar fi realitatea in care traieste omul contemporan ci pur si simplu o lume de basm, plina de farmec, magie si celebrare. Tot drumul acestea i-au zambit copilului iar acesta le-a simtit mult timp. Au ajuns la destinatie, copilul si familia, au facut pregatirile pentru ritualul mult asteptat iar ele aparusera la o distanta considerabila de el. Ele dansau si se bucurau, traiau extazul divin al acelei zile magice cand Totul atinge extazul si este invaluit de acesta mult timp. Totul traia extazul si exploziile multiple ale acestuia fara ca acesta sa inceteze vreun pic. Copilul le-a vazut in preajma sa, si a fost foarte incantat pentru ca a asteptat de mult timp sa le atinga esenta si sa le cunoasca in realitate si nu numai in folclorul romanesc.

Copilul si-a impletit o coronita frumoasa din flori de Sanziana si era asa de incantat precum un copil caruia i se ofera un cadou pe care acesta il asteapta in dimineata de Craciun sub bradut. Toti s-au retras la camerele lor, iar copilul si-a agatat coronita sub capul pe care dormea linistit cu gandul numai la Fecioarele Soarelui traind intens ultimele clipe din acea noapte si fara a avea un pic de rabdare pentru a se trezi vesel si fericit a doua zi de dimineata, copilul parca traumatizat, tot a reusit sa fie furat de somn.

Dis de dimineata copilul se trezeste, avand un vis pe care nu prea si-l aducea aminte dar stia ca cineva il vizitase noaptea sa il pupe pe frunte pentru a ii spune "Noapte buna ", se duce afara, isi ia coronita, se duce la marginea unui raulet si conform traditiei sacre pentru acesta, arunca coronita peste cap pentru ca aceasta sa cada in raulet, aducand cu sine si multumiri :

- Va multumesc pentru buna dispozitie pe care mi-ati oferit-o si pentru vizita pe care mi-ati facut-o si pentru buna starea, norocul, fericirea, veselia pe care mi le-ati imprimat adanc in suflet.

Copilul de cand s-a trezit in ziua invaluita de spiritualitate, s-a simtit ca un nou nascut, parca ar fi renascut. Era un nou inceput pentru el iar primele sale ganduri, sentimente si trairi au fost catre Fecioarele Soarelui. A renascut cu ele in suflet si pentru acest lucru el si in ziua de astazi le multumeste si pentru onoarea pe care a avut-o zilele care au mai urmat. "

www.paranormal.ro