Intalnire cu Padurea (2)

Era spre sfarsitul verii si inceputul toamnei, atunci cand copilul impreuna cu a sa familie se duc la Padure pentru a se recreea si reincarca bateriile pentru inceputul saptamanii care urma sa vina. Inainte de a ajunge la Padure copilul stia deja ca Padurea il asteapta si ca aceasta se uita la el. Intra in Padure incercand sa o patrunda, sa o simta ca de fiecare data. Intrand in Padure acesta parca intra cu totul in aceasta, parca se integra si deja o atingea. Acesta ramane cateva secunde sa isi dea seama ca este foarte liniste in Padure si ca parca nu exista miscare. Miscare era ca de obicei, Padurea era "vie" dar nu era acea miscare pe care el o observa de fiecare data. Acum era ceva nou pentru el si dorea sa il inteleaga. Era ceva nou de experimentat si de aflat. Padurea se uita la el iar el se uita la ea, o simtea si ca de obicei vedea si simtea celelalte fiinte pe care nu le poti observa din prima. De aceasta data acestea nu veneau la el, chiar daca le vedea, acestea nu veneau la el pentru a le percepe asa cum el le percepea de obicei, dar in schimb le vedea si simtea cum cineva se uita la el. Era asa o liniste cum nici in somn parca nu o gaseai nici pasarile nu cantau. Nu le vedeai deloc, nici un fosnet, absolut nimic. Ai crede ca esti intr-o Padure ?
- Unde sunt pasarile ca vreau sa le aud, nici una nu vezi si nici una nu auzi !
- Da, este prea liniste, te si sperie linistea asta
- Niciodata nu am mai vazut asa ceva.

Copilul isi dadea seama pentru prima oara ce inseamna linistea...linistea acolo unde trebuia sa fie zgomot pentru el. Putea spune ca observa acel echilibru perfect in toata harmalaia care de fapt asa ar fi crezut ca este de obicei. Staticul si miscarea, linistea si zgomotul. Pentru persoana de langa el nu era nimic, chiar absolut nimic. Dar pentru copil erau multe acolo, iar scurta vizita nu a fost deloc scurta ci timpul a fost iarasi dilatat.

Padurea parca se pregatea si facea pregatirile necesare pentru "culcare". Totul era pefect ca de obicei iar echilibrul nu puteai sa nu il observi. Totul era foarte frumos pus la punct de parca insusi copilul ar fi o furnica, care traieste in musuroi. Totul era parca stabilit din timp, totul functiona perfect, ca foarte multe rotite...functionand impreuna creeau armonia si perfectiunea, dar daca una ar lipsi sau s-ar strica toate celelalte s-ar opri si "moartea" ar veni. Dar nu era asa.

Copilul putea spune sigur pe el ca tot fenomenul in sine nu era condus de catre toate fiintele si vietatile din Padurea respectiva ci tot acest fenomen era insasi Padurea ca o singura fiinta sau intreg care se pregatea singura de "culcare". Si asa si era. Copilul iarasi putea intelege acest lucru...Intregul, doar facand comparatia dintre Om si Padure...era acelasi lucru, aceeasi esenta, doar ca povestea era diferita.

Cel mai frumos lucru pentru copil era ca Padurea il primea pe acesta cu cea mai mare dragoste pe care aceasta putea sa o ofere...neconditionata iar fiecare lucru, dar absolut totul din acea Padure, Intreg il primea cu bratele deschise. Era primit nu asa cum este primit un intrus cand acesta intra in corpul uman, ci invers de multe ori.

Inca un exemplu pentru copil unde putea invata extrem de multe de la Natura, si iarasi foarte multe lucruri noi pentru copil dar vechi in acelasi timp, deoarece stia de mult ca Natura stie doar sa ofere in schimbul a nimic.

www.paranormal.ro