Taramul Zanelor (1) - Timpul

Dimensiunea sau lumea in care traiesc astfel de fiinte are diferite nume printre care si "Taramul Subteran" sau "Taramul Zanelor" unde putem observa ca gradul de evolutie si evolutia in sine a acestora este diferita fata de a noastra, ca aceste fiinte au altfel de misiuni fata de ale noastre, ca aceste fiinte sunt diferite fata de noi din mai toate punctele de vedere si sunt pe o alta treapta fata de noi, superioara/paralela sau nu.

Dupa cum bine stim cu totii sau cel putin, cativa, putem afirma ca exista si alte planuri/dimensiuni, alte lumi asemanatoare cu a noastra. Putem afirma ca lumea noastra este formata din mai multe lucruri, asa cum si alte lumi la randul lor sunt formate din lucrurile, fiintele care ii dau viata. Fiind lumi diferite inseamna ca si evolutia si/sau timpul este diferit, de multe ori timpul fiind diferit in functie de evolutia lumii respective. Putem lua ca exemplu urmatoarele povesti din cartea lui Jacques Vallee - Alte Dimensiuni, exemple care sunt intalnite pe intinsul teritoriu european.


"Un barbat care locuia in Ystradfynlais, Bredknockshire, a plecat intr-o zi dupa vitele si oile pe care le avea in munti si a disparut. Dupa trei saptamani, timp in care fusesera facute cercetari zadarnice pentru a fi gasit, iar sotia il credea mort, s-a intors acasa. Sotia l-a intrebat unde a fost in ultimele trei saptamani. "Trei saptamani ? Asa numesti tu trei ore ?", a intrebat el. Silit sa spuna unde a fost, i-a raspuns ca tocmai canta din fluier (pe care il lua de obicei cu el pe munte) la Llorfa, un loc aflat langa Van Pool, cand a fost inconjurat de la distanta de niste fiinte mici, asemanatoare oamenilor, care s-au apropiat tot mai mult de el pana ce au fost un mic cerc. Cantau si dansau si astfel a uitat de sine. I-au dat sa manance niste turtite; nu s-a simtit niciodata asa de bine."

O traditie similara exista in Danemarca.

Intr-o poveste tipica, o mireasa nechibzuita a pornit pe campuri in timpul petrecerii din ziua nuntii si a trecut pe langa o movila "unde se veseleau elfii". "Oamenii mititei" i-au oferit miresei o cupa de vin si au dansat impreuna cu ea. Apoi ea s-a grabit catre casa, unde nu si-a mai gasit familia. Totul se schimbae in sat. In cele din urma, auzindu-i tipetele, o femeie batrana a exclamat : "Tu esti cea care a disparut la nunta fratelui bunicului meu, acum o suta de ani ?" La auzul acestor cuvinte, biata fata a cazut jos si si-a dat sufletul.

Alta poveste destul de interesanta ne relateaza in felul urmator dilatarea timpului.

A fost odata ca niciodata, in vremea in care Oisin era tanar; dormea sub un copac, dar s-a trezit brusc : langa el se afla o doamna in vesminte bogate, "de o frumusete nepamanteana", care il privea. Era regina taramului legendar Tir na n'Og si l-a invitat sa locuiasca in palatul ei. Oisin si regina se iubeau mult si erau fericiti, dar eroul nostru nu avea voie sa se duca in gradinile palatului si nici sa se aseze pe o anumita piatra plata. Natural, el a incalcat interdictia si, cand s-a asezat pe piatra, si-a vazut pamantul natal, oamenii asupriti si brutalizati. S-a dus la regina si i-a spus ca trebuie sa se intoarca. "Cat timp crezi ca a trecut de cand suntem impreuna ?, l-a intrebat ea. "De trei ori cate sapte zile", a raspuns el. "De trei ori cate sapte ani", i s-a spus. Totusi a vrut sa se intoarca. Atunci ea i-a dat un cal negru de pe care nu trebuia sa descalece in timpul calatoriei sale catre cealalta lume, caci altfel ar fi putut sa simta pe propria piele puterea timpului. Dar el a uitat de asta si a descalecat; pe loc a devenit un batran slab, orb si neputincios."

Aceste povesti de-a dreptul minunate, de pe intinsul teritoriu european la ora actuala tot ca povesti sunt privite, legende, fabulatii sau desprinse din folclorul european. Indiferent daca aceste povesti ar fi adevarate sau nu, esenta lor ne spune multe, printre care si subiectul discutat printre randurile acestea.

Observam ca in toate povestile/relatarile apar cele doua taramuri si fiintele din acestea doua. Din ce reiese din povestile de mai sus putem trage niste concluzii. Taramul uman asa cum il stim noi, cu oamenii de alta data si cu felul lor de a fi pe care si noi il cunoastem in ziua de astazi, iar cel de-al doilea taram fiind acela al altor fiinte, fiinte precum zanele, spiridusii, in general spirite ale Naturii. Observam ca atunci cand aceste doua "specii", omul si spiritul Naturii se intalnesc, ai spune ca si lumile paralele se "intalnesc". Cand fiecare fiinta "vine" in lumea celeilalte fiinte, face un efort considerabil de a se intalni intr-un punct comun sau cel putin atunci cand omul (din poveste) ia un contact profund cu astfel de fiinte si partial "intra" in lumea lor, in jocul lor acestuia i se schimba perceptia si starile de constiinta impactul produs putand aduce de la sine si urmari. Omul deja parca se detaseaza de lumea materiala, lumea noastra asa cum o cunoastem noi si este invaluit de noile stari pe care i le ofera acea usa deschisa si de acolo sa simta o particica din ceea ce traiesc/simt fiintele din lumea "interzisa".

"Bate si ti se v-a deschide"

Aceasta asemanare o putem vedea si in folclorul romanesc unde de data aceasta Ielele sunt personajul principal. Acestea sunt precum spiridusii sau zanele din povestile reamintite aici unde acestea il ademenesc pe om de la drumul sau pentru a lua parte la jocurile acestora printre care se numara si faimoasa "Hora Ielelor" unde acestea se strang in jurul omului formand un cerc. Dansand si cantand, vrajind persoana prinsa in mijlocul cercului sau in hora acestora. Persoana respectiva ameteste si este rapusa de un somn din cauza Ielelor care dantuiesc, canta si cum se spune din popor..."ii fura mintile".