vineri, 31 decembrie 2010

Spiritele naturii si anotimpurile

Cred ca putem observa anumite lucruri pe parcursul anotimpurilor si legatura stransa a spiritelor naturii cu anotimpurile respective. Voi enumera anotimpurile si ce am putut observa cand anotimpurile si-au facut simtita prezenta, au ajuns la apogeu si au predominat asupra teritoriului nostru.



  • Iarna
Dupa cum bine observam si prin ce s-a mai discutat, iarna este anotimpul letargiei, al somnului vesnic, al starii de repaus, etc. Iarna totul este mort, nu mai sunt multitudinea de animale si plante pe care le intalnim pe parcursul altor anotimpuri, viata nu este sau nu se manifesta precum primavara sau vara, este o liniste inspaimantatoare si acest anotimp iti da senzatia ca totul doarme si ca totul intra in hibernare si odata cu venirea acestui anotimp se declanseaza acel ceas care te baga in starea de letargie. Spiritele naturii nu isi fac simtita prezenta, sau cel putin nu isi fac simtita prezenta asa cum isi fac simtita prezenta in anotimpurile calduroase cand viata este abundenta. Pentru mine iarna este si anotimpul regenerarii deoarece campurile agricole sunt acoperite de zapada acestea nefiind folosite de catre oameni. Padurile sunt dezbracate iar zapada invaluie fiecare coltisor din respectiva padure. Efectiv zapada asa cum o vedem noi ca pe ceva rau de fapt este foarte folositoare, mai ales pentru urmatorul ciclu care incepe primavara. In acest anotimp spiritele naturii isi pot trage "sufletul" si pot respira linistiti in lumea acestora pentru a isi reincarca "bateriile" deoarece urmeaza urmatorul ciclu destul de dificil pentru acestea si au nevoie de o pauza, de un somn adanc, odata cu natura, deoarece acestea se comporta in mare parte precum natura.

  • Primavara
Primavara...ce anotimp minunat ! Viata efectiv explodeaza ! Mama Pamant s-a trezit din somnul adanc si a dat desteptarea in " Lumea copiilor " , unde "copiii" o urmeaza "afara". Chiar si sub stratul gros de zapada care a mai ramas se pot observa formele de viata care au aparut ca prin minune, deodata, fara ca fiinta umana sa inteleaga acest fenomen. Dar noi oamenii ne-am obisnuit cu aceasta explozie. Poate nu o intelegem dar, aceasta este. Aceasta apare ca vrem sau ca nu vrem, fara vreo instiintare...acesta face parte din ciclul natural. Zapada se topeste iar pamantul este imbibat foarte bine de apa care il desmiarda si il face sa explodeze. Efectiv, intr-un timp extrem de scurt apare toata vegetatia spontan intr-o perfectiune cum nicaieri nu cred ca mai poate fi intalnita. Intensitatea soarelui este simtita de catre fiecare fiinta de pe acest pamant iar toate vietatile tind catre imbratisarea calda a acestuia. Pamantul si Soarele sunt precum tinerii indragostiti iar necuvantatoarele urmeaza sfaturile si imboldurile parintilor. Cum apare vegetatia iar natura este din nou la viata asa apar si spiritele naturii care isi urmeaza misiunile ca de fiecare data, in fiecare ciclu. Acestea sunt precum natura plina de viata si de miscare perpetua. Intotdeauna sunt vazute facandu-si treaba in cadrul natural, misiunile acestora fiind diverse asa cum bine stim. Fiecare spirit al naturii are cate o intrebuintare, iar aceste intrebuintari sunt diverse. Spre exemplu, elfii care se ingrijesc de florile pomilor sau copacilor, ducandu-si misiunea pana la capat.

  • Vara
Stim ca vara este minunata, dar spiritele naturii niciodata nu stau locului, asa cum si natura isi urmeaza cursul pe care aceasta il urmeaza. Vara ar fi apogeul anotimpului calduros si al intensitatii vietii si al naturii, asa cum observam si in solstitiul de vara, unde noi romanii il stim sub numele de Dragaica. Cuvantul Dragaica cred ca ar spune multe despre tema acestui subiect... Vegetatia se apropie de maturitate si odata cu aceasta apare si "intelepciunea". Tot in acest anotimp se depune un efort destul de considerabil pentru mentinerea si intretinerea vietii din cadrul natural dar si pentru a duce la bun sfarsit, pentru ca vegetatia sa inceapa sa isi incheie ciclul.

  • Toamna
Au trecut si celelalte anotimpuri, iar acestea au adus cu ele si roadele. Anotimpul cand se strang toate roadele muncii depuse pe tot parcursul anului. Atunci cand se ajunge la maturitate si intelepciunea care o urmeaza. Dupa ce efortul depus in aproape un an de zile, viata incepe sa se "stinga" iar natura si fiintele din aceasta incep sa isi faca bagajele pentru "calatoria cea mare", pentru somnul bine meritat. Se observa cum incet, incet se sfarseste anotimpul iar cu sfarsitul acestuia v-a sosi urmatorul, cel in care nimic nu mai ramane si toti au plecat spre somnul promis.

Dupa cum bine putem face diferenta dintre anotimpuri, putem observa ca "iarna nu-i ca vara". Primavara si vara efectiv natura se trezeste la viata si totul este invaluit de suflul vietii, de energie si de miscare. Iarna, peisajul se schimba : totul este mort, nu exista miscare si o liniste inspaimantatoare predomina pe parcursul anotimpului. Putem observa si un ciclu de " Viata - Moarte ", " Miscare - Latenta ". Odata cu venirea anotimpurilor calduroase, natura se trezeste, viata explodeaza iar fiintele elementale si spiritele naturii isi fac simtita prezenta de foarte multe ori destul de puternic deoarece acestea ocupandu-se cu intretinerea vietii si a naturii in general pot fi simtite pentru ca apar in viata noastra, in cadrul natural. Iarna nu sunt printre noi asa cum sunt vara. Nici iarna, natura nu mai este printre noi asa cum este vara, iar de aici putem observa aspectul pe care am dorit sa il dezbat astazi fugitiv.

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Ursitoarele

Ursitoarele sunt fiinte fabuloase din mitologia romaneasca care sunt intalnite cel mai des in zonele rurale. Acestea sunt in numar de trei si se spune ca prevestesc soarta sau viitorul noului nascut, acestea fiind chemate sau venind de buna voie sa prevesteasca pentru noul nascut. De fel cand un copil se naste moasa acestuia cheama Ursitoarele in casa unde se afla copilul si mama acestuia. Se face curat in casa pentru a fii un loc placut pentru fiintele care urmeaza sa vina. Se pun pe o masuta speciala merinde, mai exact ofrande pentru Ursitoare care constau in prajituri, lapte, dulciuri in special lucrurile dulci care te atrag. Acestea vin si ii spun moasei ursita noului nascut. Aceasta ia contact cu Ursitoarele de cele mai multe ori prin vis unde acestea ii arata in vis viitorul apropiat al copilului, de multe ori moartea acestuia, ce fel de om are sa devina, care v-a fi drumul sau in viata si cati ani v-a trai si cum v-a trai acesta. Efectiv acestea ii spun viitorul copilului care parca este batut in cuie, care este sortit sa fie asa acesta neputand sa fie schimbat sub nici o forma. Ursitoarele, se spune ca nu prea pot fi vazute ci mai degraba auzite unde moasa le aude spunandui-se despre viitorul copilului. Dimineata mama copilului o intreaba pe moasa ce i-au spus sau i-au aratat Ursitoarele despre copil, ceea ce afla ramanand in secret si de cele mai multe ori in secret fata de copil.

Acestea vin invitate sau nu, ursesc si pleaca, iar lumea si in ziua de astazi se bazeaza pe aceasta practica pentru a afla viitorul copilului si multa lume tine cont de prevestiri si cine incearca sa le ocoleasca observa ca nu reusesc, indiferent cum incearca sa ocoleasca prevestirea acestea tot ajung la ceea ce au prezis Ursitoarele .Cine le-a vazut, spune despre acestea ca sunt 3 fecioare frumoase, albe, asemanatoare ielelor cu vestimentatia asemanatoare ultimelor din urma. Alte relatari ne spun despre acestea ca sunt 3 femei mature iar altele ne spun ca acestea sunt femei invarsta. Ursitoarele sunt in numar de trei asa cum si la greci Moiraele erau tot in numar de trei de unde se presupune ca le-am preluat. Acestea teseau firul vietii al oamenilor si tot acestea ii stiau viitorul oricarui muritor si viata acestora depindea de acel fir, care insemna de fapt viata. In mitologia nordica mai sunt intalnite astfel de fiinte tot in numar de trei care cunosc viitorul omenirii iar acestea stau la baza copacului Yggdrasyl.

www.paranormal.ro

Taramul Zanelor (4) - Cele 3 lumi

Intr-o zi cand copilul a putut patrunde in alta Lume a observat ca este foarte diferit fata de lumea noastra. Noi oamenii nu putem observa astfel de entitati, nu le vedem, nu exista, deoarece sunt intr-un alt plan, intr-un univers paralel sau superior fata de al nostru, asa ca fiecare cu lumea sa unde fiecare isi vede de drumul sau fara a deranja pe ceilalti. Aceste lumi sunt parca metaforic vorbind doua globuri mari una langa cealalta iar noi suntem in interiorul primului glob si nu putem vedea in cealalta sfera deoarece nu suntem in ea si nu vedem dincolo de marginea sferei in care traim. Dar de multe ori se intampla ceea ce se poate intampla; sa aruncam o privire si in lumea alaturata, foarte aproape de noi, la nici un pas distanta. Aceasta lume parca ar fi in lumea noastra numai ca nu observam acest lucru deoarece noi suntem invaluiti in materie la un nivel mai grosier iar Taramul Subteran are o forma cu mult mai subtila unde predomina energia, iar noi energia nu o vedem, nu o simtim, nu o percepem; dar putem, asta este sigur.

Cert este ca in lumea noastra, in dimensiunea in care noi traim, pe aceasta planeta, viata este minunata asa cum este ea, cu bune si cu rele, ultimele doua din urma neputand fi despartite deoarece sunt doua fete ale aceleiasi monede. Viata aici este simpla numai ca noi oamenii o complicam deoarece gandim si cuprindem totul cu ratiunea iar sufletul...nu isi are locul nicaieri in viata de zi cu zi a marii majoritati. La ora actuala lumea este rea, nu au suflete sau au dar sunt pustii, ne autodistrugem cu "atacuri" atat asupra noastra dar si asupra Naturii si planetei care tot pe noi ne afecteaza. Multi sunt atat de adormiti incat nu isi dau seama de acest lucru iar ei traiesc in continuare aceleasi secvente in fiecare zi, acelasi ciclu in toata existenta lor actuala. Sunt niste roboti. Bine, ar trebuii sa ne dam seama de acest lucru de mult dar ne complacem si ne place sa traim ca porcii in noroi. Asa ca Raiul si Iadul sunt aici, pe Pamant, nu este nicaieri, dualitatea este doar aici, nu si in alta parte. Iar din ceea ce am spus mai sus ne putem face o foarte mica idee despre Iadul in care noi putem fi sau deja suntem.

Am observat cum sunt lucrurile la ora actuala pe aceasta planeta, ca noi traim in propria inchisoare si ca "flacarile" Iadului ne ard.

Dar daca stau sa fac comparatia dintre lumea noastra si lumea de dincolo, lumea in care traiesc Zanele si alte fiinte fabuloase, de abea poti percepe aceasta comparatie deoarece gradul acesteia este foarte mare. Din toate punctele de vedere lumea lor este diferita fata de a noastra. Iar lumea in care traiesc aceste fiinte sunt impartite in taramuri sau alte lumi diferite. Am observat ca sunt 2 sau 3 lumi in care aceste fiinte se plimba. Asa cum si noi ne nastem si experimentam lucrurile minunate ale vietii precum copilaria (prima etapa) iar apoi celelalte. Apoi experimentam viata de adult si in final batranetea. Asa si aceste fiinte iar lumile in care ele traiesc pot fi asemanatoare cu etapele vietii noastre.

  • Lumea copiiilor

Prima lume in care acestea traiesc este absolut minunata. Acolo esti invaluit de extaz si incontinuu il traiesti iar acesta niciodata nu se termina. Acolo se afla "copilaria". Acolo unde nu sunt griji, unde sentimentele negative nu se intalnesc si nu au fost niciodata intalnite. Pacea, armonia si fericirea, exaltarea si bucuria de a fi sunt si ele intalnite acolo. Efectiv tot ce este acolo in acea "sfera" mai mica, in esenta lumii invizibile este invaluit de o energie pe care oamenii nu cred ca o pot intalni in aceasta viata, pe Pamant ci dupa ce acestia isi termina misiunea pe aceasta planeta. Acolo daca intri nu ai vrea sa mai pleci vreodata. Efectiv ceea ce sufletul simte acolo nu poate spune prin cuvinte ceea ce acesta simte, ci doar tace si simte. De inteles se intelege de la sine.

  • Lumea de mijloc
In aceasta lume fiintele magice cunosc alta "sfera" unde traiesc marea majoritate a timpului. Aceasta este foarte apropiata de prima si ultima "sfera" fiind puntea dintre cele doua. Spun "Lumea de mijloc" deoarece acolo se termina "copilaria" si incepea alta etapa a existentei, viata de adult unde stim bine cu totii aceasta etapa tine cel mai mult si fiind etapa mijlocie dintre copilarie si batranete. Metaforic vorbind in mare parte pentru a se intelege ceea ce doresc sa exprim. In aceasta lume inca mai sunt predominante sentimentele care tocmai se sfarsesc si ies din sfera copilariei, inca mai invaluie aerul si lumea in care spiritele naturii traiesc cel mai mult timp iar lumea de mijloc este cea mai apropiata de lumea noastra, cea fizica.

  • Lumea intunericului
Spun Lumea intunericului deoarece aceasta este lumea noastra, lumea in care spiritele naturii apar si isi fac simtita prezenta si unde esenta acestora incepe sa fie patata. In aceasta lume spiritele Naturii ajung la "maturitate/batranete" deoarece pe langa starea de bine si Raiul cunoscut acestea intalnesc si starile pe care oamenii le au si le produc sau le dau mai departe. Acestea pot spune ca aici cunosc Iadul, dualitatea. Cunosc tristetea, suferinta, disperarea, frica, ura, toate sentimenele negative si se poate face comparatia dintre lumea lor si lumea noastra. Efectiv aici este lectia finala de viata pe care o invata, percep si simt. Acestea sufera datorita omului si din cauza faptelor pe care omul le savarseste in cadrul natural iar acestea incearca din rasputeri sa mentina echilibrul si locurile cat mai naturale. Aceasta este lumea in care acestea stau cel mai putin si experimenteaza cat mai multe. Ele se duc la "culcare" odata cu Natura lasand in urma totul gol pentru a se intoarce "Acasa" pentru odihna deoarece peste un anumit timp iar vor aparea in lumea noastra.

Acesta este ciclul, misiunea si lumea lor unde lucrurile sunt la alt nivel, experiente si lectii de viata diferite unde totul este diferit dar in acelasi timp asemanatoare cu a noastra. Oare de ce Zanele intra in extaz datorita Lunii si il manifesta in felul lor ? De ce acestea au afinitate catre copiii si cel mai des intra in contact cu acestia ? Chiar daca sunt batrane astfel de fiinte acestea nu uita de unde au plecat si unde trebuie sa se intoarca iar acestea vad acest lucru chiar si aici, printre noi, pe aceasta planeta, unde Iadul si Raiul sunt intalnite dar ele au puterea de a observa Raiul acolo unde este Iad si speranta moare ultima !

vineri, 3 decembrie 2010

Taramul Zanelor (3) - Ai batut si ti s-a deschis

Era o zi linistita pentru copil, iar acesta statea acasa cu gandul la misteriosul Taram Subteran. S-a gandit atat de mult la acesta incat parca se ducea de indata acolo dand buzna, spargand usa si intrand in lumea de mult visata. Acesta si-a dorit fara sa isi dea seama, sa "vada" ce este acolo, sa afle ce este de fapt, fiind deja curios precum un copil. Acesta nu si-a dat seama de acest lucru ci doar dupa cateva zile bune. S-a facut noapte iar acesta s-a dus la culcare. Se foiea prin pat si nu putea sa doarma asa ca acesta se gandeste la lucrurile la care de fel se gandeste, uitand despre minunata lume a spiridusilor. Nu il ia somnul deloc, iar la o ora tarzie in noapte acesta pateste ceva ciudat, ceva unic incat nu a inteles din prima intamplare ce i se intampla. Acest fenomen a venit pe neasteptate fiind parca declansat de ceva anume. Da, a fost declansat datorita dorintei atat de intense de care nici el nu isi dadea seama si nu o constientiza, parca o dorinta involuntara.

Deodata incepe sa auda un cor de voci foarte minunate asa cum acesta nu a mai auzit niciodata in viata lui. Vocile parca nu erau feminine sau masculine, erau neutre, erau voci de copii care cantau foarte entuziasmati, extaziati si fericiti. Nu intelegea copilul ce i se intampla. Aude corul minunat atat de intens incat prima reactie a acestuia a fost sa se ridice in capul oaselor si sa faca "liniste" profunda sa asculte cu mare atentie ceea ce acesta auzea. Erau sunete atat de minunate incat se concentra pentru a auzi la perfectie vocile respective deoarece stia ca este o ocazia unica in viata acestuia si ca niciodata nu a mai auzit astfel de minunatii. Atunci a crezut ca ii suna telefonul, se da repede jos din pat si se duce in camera alaturata sa se uite la telefon. Nimeni nu suna, nici un apel. Cum a incercat sa deschida usa din camera alaturata sa "raspunda" la telefon vocile minunate s-au oprit deodata si nu le mai auzea. A ramas surprins, tot nu stia ce se petrece, iar al doilea impuls rational a fost acela ca sunetul respectiv provenea de la vecini, dar era o ora foarte tarzie iar acesta isi cunostea foarte bine vecinii stiind ca nu putea ca cineva la o ora foarte tarzie din noapte asculta un cor de ingeri la televizor cu un volum mai ridicat.

Destul de interesant putea spune, ceva unic trait pe propriai piele. Nu il interesa daca acest fenomen era datorita Lumii Invizibile sau datorita altor lucruri normale care isi gaseau logica in ratiune. Chiar nu il interesa acest lucru, nu vedea in stanga si in dreapta. Nu vedea inainte sau in spate, sus ori jos. Acesta simtea ceea ce auzise si odata cu fenomenul auditiv percepea si alte lucruri care nu dorea sa le puna vreo eticheta sau sa spuna ceva despre acel lucru, deoarece considera ca nu este necesar, asa ca...el traia clipa. Clipa care devenise infinit.

Acest lucru i s-a intamplat si in urmatoarele trei nopti consecutive, tot in aceleasi imprejurimi, la aceasi ora, dar de data aceasta isi tinea telefonul langa el si chiar uitase ceea ce i s-a intamplat dar fenomenul in sine ii readucea aminte. Din a doua noapte consecutiva in care copilul a reauzit acele voci minunate atunci si-a dat seama ca le v-a auzi si in noptile ce vor urma. Nu stia cate nopti or sa mai fie in care acesta auzea si simtea, pentru ca era noapte la ora tarzie iar acesta trebuia sa doarma. Dar era din nou trezit precum oamenii de la tara care se trezesc cu noaptea in cap datorita cocosilor. Asa cum copilul spunea, au mai fost nopti in care acesta a simtit fenomenul, a auzit corul de copii dar intr-o noapte incepuse sa simta ca si cum acesta era tras inafara corpului. Copilul nu isi imagina acest lucru, nu isi crease acest lucru, ci pur si simplu a fost luat prin surprindere. Deodata acesta simtea ca si cum un alt corp asemanator cu cel fizic era tras prin picioare si in fractiuni de secunda simtea cum din cauza unei presiuni acesta se comporta precum o bula de aer care iesea din adancurile oceanului. Prima oara se speriase deoarece a fost luat prin surprindere si simtea ca si cum ceva in interiorul acestuia nu avea stare si ca se "scurge" prin picioare, avand simptome diverse si unice pe care acesta le simtea poate pentru prima oara.

Cert este ca, a doua zi dupa prima intamplare de acest gen, copilul s-a trezit cu o stare de bine nemaivazuta nicaieri si neintalnita niciunde, era pentru prima oara cand se simtea asa de placut. Efectiv se simtea ca si cum era cu un picior in lumea fizica si cu un picior in alta parte, deoarece simtea si lucrurile din lumea in care acesta s-a nascut dar si lucruri din lumea pe care nu o percepea clar ci doar parti infime. Vedea si in lumea aceasta dar vedea si "dincolo". Era extraordinar !!! Iar acest lucru copilul si-a dat seama dupa ce toate intamplarile s-au terminat, iar raspunsurile la intrebarile pe care acesta si le-a pus au venit deodata dupa ce fenomenul disparuse si nici umbra acestuia nu mai era zarita. Starea de bine, euforica si extatica simtita pentru prima oara in viata lui l-au tinut cateva zile bune iar acea stare unica care foarte greu o poate exprima prin cuvintele precendente dar alege acele cuvinte deoarece erau oarecum asemanatoare cu ceea ce simtea. Sufletul acestuia ce simtea si percepea nu putea sa dea viata prin cuvinte ci doar sa simta. Nu avea gust, nu avea aroma, nu avea ceva intalnit, era ceva nou prin multitudinea de experiente pe care acesta le-a avut.

Si-a dat seama cat de minunat este, si indiferent ce i se intamplase, ca era muzica vecinilor, ca era propriai minte si creatie, ca erau copii care il chemau, pe acesta nu il interesa. Nu se agata de astfel de lucruri limitate, de astfel de lucruri pe care doar oamenii le fac ca un fel de carje, asa ca nici in ziua de astazi nu stie cu exactitate ce a fost cu adevarat. Intamplarea a fost precum extazul, neinteles prin cuvinte. A venit si a plecat.

Dar oare a plecat de tot ? Copilul stie ca nu stie, cert este ca si-a dat seama ca batand i se v-a deschide si ca trebuie sa stie ce isi doreste, deoarece i se poate indeplini dorinta arzatoare, dar nu neaparat asa cum acesta isi dorea, ci chiar invers sau intr-un mod in care nu se astepta.