
Pasarea Maiastra, pasare justitiara, posedand o putere magica inepuizabila, apartine Taramului Celalalt, traind izolat si neexpunandu-si splendidul penaj multicolor decat foarte rar. D.N. Popescu o descrie ca fiind o pasare maiastra, a carei cantare intrece toate muzicile pamantesti si care are darul de a ghici viitorul si de a citi in inimile oamenilor. In acest sens, ipostaza oraculara a Pasarii Maiastre este confirmata si de baladele populare romanesti:
Codrule, orice-i vede
Nu spune la maica me;
De mi-i vede mort in tine
Spune maicii ca mi-i bine;
De mi-i vede c-am murit
Spune-i ca nu m-ai talnit;
Lasa-mi frunza de-nvalit,
Crengile de-acoperit,
Sa ganea c-am adurnit.
Vantul noaptea si-a sufla,
Crangile le-a negura
Si pa mine m-or afla.
Cine m-a afla pa mine
Om pemintean n-a si nime,
Numa Pasarea Maiastra
S-a zbura maicii-n fereastra
Si maicii i-a povesti
Unde mi-am putut muri:
In mijlocu padurii
Ducand doru baditii;
In mijlocu codrului
Ducand doru dorului.
In versiunea legendei propuse de D.N. Popescu, Pasarea Maiastra poarta numele melodios Andilandi, fiind, de fapt, o zana inaripata (transformata in pasare din cauza unui blestem), care traieste in palatul zanelor din imparaţia Ielelor, spre soare-rasare.
Sursa : http://www.daciccool.ro/traditii/legende-datini-si-obiceiuri/698-pasarea-maiastra
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu